Treceți la conținutul principal

EVENIMENT: Svetlana Aleksievici vine în România! //UPDATE

UPDATE: Din păcate, din motive medicale, scriitoarea nu mai poate ajunge la evenimentele din Iași și București.


Laureata Premiului Nobel pentru Literatură 2015, 
Svetlana Aleksievici, vine în România 

Cititorii Svetlanei Aleksievici sunt invitați să participe la evenimentele organizate cu ocazia venirii acesteia în România. La Festivalul Internațional de Literatură și Traducere Iași, sâmbătă 7 octombrie, de la ora 20.00, autoarea va fi prezentă pe scena Teatrului Național “Vasile Alecsandri”, Sala Mare, pentru un dialog despre opera sa cu Ioan Bogdan Lefter. 

Ion Bogdan Lefter: “Cărţile Svetlanei Alexievici îi aduc în prim-plan pe martorii mărunţi ai istoriei, ai ororilor istoriei: copiii confruntaţi cu violenţa războiului și cu moartea înainte de a înţelege viaţa, femeile care au văzut cu ochii lor măcelul de la mijlocul secolului XX, populaţia iradiată de la Cernobîl, soldaţii sovietici trimişi în Infernul din Afganistan, întreaga suflare din Imperiul bolşevic rus, cu toţii primesc dreptul la cuvînt. Svetlana Alexievici îi ascultă şi le consemnează poveştile. Ziaristă, deci meseriaşă a frazării, deci scriitoare, asemeni colegilor săi de elită dintotdeauna, autoarea bielorusă-ucraineancă-rusofonă se „ascunde” mereu, modestă, în spatele personajelor sale adevărate, însă pune – de fapt – la bătaie o remarcabilă ştiinţă a reconstituirii de fundaluri de epocă şi o veritabilă artă a decupajului şi a montajului de voci, de mărturii. Impresionante în sine, fiecare în parte, ele capătă laolaltă o forţă de impact copleşitoare, şochează, răscolesc mult peste ceea ce pot sugera epitetele descriptive ale discursului critic. Să spunem doar atît: Svetlana Alexievici ne oferă cărţi cu viaţă crîncenă, răvăşitoare. Adică – totuşi, totuşi! – literatură de mare clasă...” 



Pe 8 octombrie, de la ora 19.00, în București, la Librăria Humanitas Cișmigiu, tot în prezența cititorilor, va avea loc o nouă dezbatere cu laureata Premiului Nobel pentru Literatură, găzduită de Ioan Stanomir. Ambele evenimente se vor încheia cu câte o sesiune de autografe. 

Cărțile Svetlanei Aleksievici au fost publicate în 43 de limbi și în 47 de țări. În România, la Editura Litera, în colecția Clasici Contemporani, au apărut trei dintre cărțile autoarei: “Războiul nu are chip de femeie”, “Ultimii martori”, “Soldații de zinc”, narațiuni literare întemeiate pe declarațiile martorilor oculari, istorii orale ale mai multor evenimente dramatice din istoria sovietică: al Doilea Război Mondial precum și războiul din Afganistan.

 Războiul nu are chip de femeie

Roman vândut în peste 2 milioane de exemplare în întreaga lume, volumul cuprinde mărturiile femeilor sovietice care au luptat în al Doilea Război Mondial. Svetlana Aleksievici şi-a dedicat şapte ani din viaţă colectării mărturiilor unor femei care, multe dintre ele, la momentul acela erau abia ieşite din copilărie. După primele sentimente de euforie, asistăm la o schimbare radicală de ton, pe măsură ce ajungem la încercarea fatală a luptei, însoţită de partea sa de întrebări şi de suferinţă. Abandonând tăcerea în care şi-au găsit refugiul, aceste femei îndrăznesc, în sfârşit, să prezinte războiul aşa cum l-au trăit. Al Doilea Război Mondial nu va ajunge niciodată să-şi dezvăluie întreaga grozăvie. În spatele faptelor de arme, al atrocităţilor şi al crimelor monstruoase comise împotriva civililor se ascunde o altă realitate, aceea a miilor de femei sovietice trimise pe front împotriva inamicului nazist. 

 Ultimii martori

Dintre toate scrierile Svetlanei Aleksievici, “Ultimii martori” este cea mai sfâşietoare. Căci ce poate fi mai cumplit decât copilăria în timp de război, mai tragic decât inocenţa supusă violenţei şi anihilării? Personajele acestei cărţi, băieţi şi fete, aveau, în perioada celui de al Doilea Război Mondial – conflictul poate cel mai inuman din istorie –, între trei şi doisprezece ani, dar rănile căpătate atunci le sângerează până în ziua de azi. Şi totuşi, în pofida suferinţelor descrise, textul dobândeşte o extraordinară forţă evocatoare pentru că reuşeşte să reconstituie poezia inerentă vârstei copilăriei. Tulburător prin încărcătura sa de adevăr şi răv㬠şitor sufleteşte, “Ultimii martori” ne schimbă perspectiva asupra istoriei, a războiului, a copilăriei şi a vieţii.

Soldații de zinc

În 1989, Svetlana Aleksievici a îndrăznit să încalce unul dintre ultimele mari tabuuri ale imperiului sovietic: mitul războiului din Afganistan, al soldatului „internaționalist” care ajută un popor înapoiat să construiască socialismul. Între 1979 și 1989, un milion de militari sovietici au trecut prin Afganistan, provocând aici distrugeri uriașe și rămânând ei înșiși marcați de experiența unui conflict nerecunoscut oficial. Morții erau trimiși înapoi în URSS în sicrie sigilate de zinc, în timp ce, întorși în patrie, mare parte din supraviețuitori nu s-au putut reintegra și au devenit, în ochii altora, violatori și criminali.

Justina Bandol, traducător Soldații de zinc

 „Deși vorbește despre realități istorice foarte specifice, cu o mulțime de detalii ale vieții și societății sovietice dintr-o anumită perioadă, este uimitor cum Svetlana Aleksievici reușește să atingă sufletul cititorului de pretutindeni și de oricând. O panoplie de emoții și experiențe umane fundamentale, formulate cu pătrundere psihologică și mai ales cu simțul acelei poezii tragice a limbii și a existenței umane care mi se pare că este chintesența inefabilă a lumii.”

Soldații de zinc prezintă mărturiile emoționante ale unor participanți la război – soldați, ofițeri, asistente medicale – și ale unor mame care și-au pierdut copiii în Afganistan, într-o carte șocantă prin onestitatea ei brutală. Este o reconstituire tulburătoare și de neuitat a realității și absurdității războiului.

Cărțile Svetlanei Aleksievici publicate de Editura Litera sunt disponibile în online pe litera.ro și în librăriile din toată țara. 


 

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Despre finalul Serialului The Vampire Diaries

Cu fiecare serial care se sfârșește mă simt din ce în ce mai secătuit de tinerețe, pentru că serialul de față am inceput să-l urmăresc încă de la primul sezon. Aveam de gând să public această postare exact după ce am vizualizat live episodul, dar nu am reușit să o finalizez din pricina tuturor sentimentelor pe care mi le-a transmis acest episod. Cu acest ultim episod pot confirma că ne-am întors la emoțiile primelor sezoane de aur. Micul joc oferit de Katherine și întoarcerea ei în serial ca antagonistă, pe care nu ai cum sa nu o îndrăgești și s-o urăști în același timp, l-am așteptat de foarte mult timp. Surpriza este că episodul nu a fost previzibil. Nu cred că sunt singurul care bănuia că Bonnie va muri, însă creatorii au ales altceva. Bonnie si-a regăsit încrederea și a salvat orașul împreună cu un alt personaj care a ademenit-o pe Katherine direct în bătaia flăcărilor iadului. Cred că replica ,,fight, love" a lui Enzo ne-au trezit sentimentele, iar când am

O serie de evenimente nefericite 1: Înneguratul început de Lemony Snicket Recenzie

Puteți comanda  romanul    de pe  Librăria Online Libris . Găsiți multe  c ărți de beletristică   și aveți transport gratuit acum dacă comandați de cel puțin 30 de lei, dacă nu, plătiți doar 4,99 de lei transportul. „Dacă vă plac poveștile cu final fericit, atunci poate ar fi mai bine să vă apucați de altă carte. În aceasta, nu doar că lipsește finalul fericit, dar nu există nici măcar un început fericit, iar între început și sfârșit sunt puține momente fericite.      O serie de evenimente fericite este o serie de cărți,care te surprinde de la început prin tonul și avertismentul din incipit. Înneguratul început ne introduce în lumea conturată de narator care ne prezintă de la bun început că aceast univers nu va fi unul cu un final fericit și că dacă suntem învățați cu o astfel de poveste, ar trebui să ne oprim din citit și să ne apucăm de o altă carte. Pe mine acest lucru m-a intrigat și mai mult și am riscat, asumându-mi acest avertisment.     Primul volum al seriei începe

De ce mă întrebați?

      Într-adevăr, lumea a luat-o razna și iubirea stă ascunsă printre colțurile lumii, de parcă existența ei ne-ar consuma. Putem fi de acord cu faptul că iubirea nu-i ușoară și că perioada dragostei este nedeterminată, dar dragostea nu este o știință sau vreo boală cu toate că ne putem scrie fiecare o rețetă când apar simptomele: fluturi în stomac, vise, atingeri și priviri pătrunzătoare. Reveria este benefică, dar nu visând la iubire ajungem să avem parte de ea, ci acționând.         Problema oamenilor din prezentul nostru este că nu mai acționează, oamenii nu mai speră și uneori ajung chiar să nu mai viseze. Nu condamn în totalitate această întorsătură pentru că adevărul este în fața ochilor noștri. Chiar și profa mea genială de latină mi-a dat dreptate, când am avut de făcut încă un eseu despre al 99-lea scriitor latin, care vorbea despre iubirea lui. Analizând fragmentele operei, mijloacele stilistice și sentimentele dăinuitoare, am ajuns să termin eseul mai spre seară. Citi