Treceți la conținutul principal

În umbra pașilor tăi de Vitali Cipileaga Recenzie

„Mi-e dor de tine. Atât cât erai.”
           
       „În umbra pașilor” tăi prezintă viața lui Theodor, înainte și după o pierdere. În 2014, din cauza unui accident, a pierdut-o pe Paula. Vitali Cipileaga reușește să ne transpună suferința bărbatului, care după doi ani încă nu se poate dezlega de trecut. Fără Paula nu mai există pasiune la locul de muncă și ideea de viitor e inexistentă E ca și cum Theodor trăiește într-o bulă atemporală de doi ani, retrăind aceeași zi, aceeași amintire. Acesta nu se poate dezlipi de Mara, mama Paulei, de vizitele regulate la cimitir și de pasivitatea instinctuală. Ceva îl aruncă pe personajul nostru într-un mister, iar dezlegarea misterului începe să-l macine, aflarea adevărului devine primordială. În ochii lui fiecare poate fi un suspect, chiar și Laura - cu prematurul ei flirt. Ceea ce nu crede este că scrisorile pot fi scrise de chiar Paula, pentru că a pierdut-o.
Pregătiți-vă pentru o lectură emoționantă despre un moment pe care îl vom simți cu toții la un moment dat.


Citate din În umbra pașilor tăi:
„...fără munca asta istovitoare ar fi fost demult distrus. Făcuse ceea ce nu reușea să facă în sufletul lui - ordine, pace, iubire. Și asta pentru că într-o zi își închise toate amintirile din trecut, cu rănile lui dureroase, într-un loc unde numai el avea acces. Acum gândise o metodă de a rămâne «viu» și util. Toate lucrurile au mers spre asta și deseori își amintea de acel început.”


„Pentru a-i fi mai ușor, obișnuia să disece goliciunea în clipe. Erau acele clipe în care încerca să pară cuceritor și șarmant. Erau acele clipe când avea în față doar o sticlă de vin bun și câteva amintiri grele.” 

Din ziua accidentului nu povestise nimănui despre trecut, despre frici, despre pierderi. Închise în el durerea, o purta pe brațe în dormitor, o tăinuia în baie și o cocea la bucătărie, o machia la Pariso și o plimba printre gânduri când mergea cu mașina.”

„Vreau doar să știi că-ți înțeleg durerea. Simt vulcanul din interiorul tău. Simt neliniștea ta. Dar simt și că meriți o altă viață. Ai trăit prea multe ca să te forțezi să reinventezi o lume care s-a stins.”

Romanul „În umbra pașilor tăi” este acel timp de roman, pe care încă îl ții în mână câteva minute bune chiar după ce ai citit și ultima pagină. M-a făcut să contemplez cele citite.
Din punctul meu de vedere, după analizarea întâmplărilor și detaliilor, susțin că romanul este o alegorie epică despre depresie. O mare parte din narațiune se desfășoară de la începutul primăverii, când din păcate este punctul maxim de anxietate, pentru persoanele care suferă de depresie și ajung să-și încheie drumul pe această lume. Theodor este afectat, își pierde din pasiune și ajunge să nu înțeleagă nimic din cele douăzeci și patru de ore. Chiar și cântecul care apare la începutul romanului, trimite către această temă - ,,Te rog să nu mai spui că o să pleci spre marea albastră”. Scrisorile anonime și zbucium accentuat îl fac pe personajul principal să acționeze, să-și dorească să știe cine-i scrie aceste scrisori. 
Misterul joacă un rol important în roman și chiar nu mă așteptam la întorsătura de situație de la final. Indicii erau, doar că abia la final am reușit să fac legătura. Mi-a plăcut că narațiunea era la persona a III-a și faptul că acest lucru nu a afectat transpunerea emoțiilor, cum susținem  de obicei la narațiunea la persoana I, că emoțiile sunt transmise mai intens. Aici este o excepție.
Vitali Cipileaga a creat un roman emoționant, a reușit să consolideze situații la care poate empatiza cititorul cu o atâta intensitate. Suntem purtați prin București și uneori spre vestul Europei, această călătorie fiind asemănată cu una inițiatică într-o posibilă altă viață a personajului. Scriitorul scrie cu un sentimentalism verosimil, încât nu ai cum să nu fii copleșit de ceea ce simte Theo. 
Personajul m-a impresionat prin capacitatea lui de a simți emoțiile, este acuzat de „sentimentalism”, într-o lume aparent materială, dar întrebarea mea este unde o să ajungem fără sentimente, dacă nu avem voie să simțim?


Nota: 10/10
Titlu: În umbra pașilor tăi
Autor: Vitali Cipileaga
Editură: Bestseller
Recenzie: Claudiu


Comentarii

  1. Am ascultat aceasta carte pe youtube si mi-a placut foarte mult, dar sper ca o sa reusesc sa o citesc si eu pentru ca merita

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Despre finalul Serialului The Vampire Diaries

Cu fiecare serial care se sfârșește mă simt din ce în ce mai secătuit de tinerețe, pentru că serialul de față am inceput să-l urmăresc încă de la primul sezon. Aveam de gând să public această postare exact după ce am vizualizat live episodul, dar nu am reușit să o finalizez din pricina tuturor sentimentelor pe care mi le-a transmis acest episod. Cu acest ultim episod pot confirma că ne-am întors la emoțiile primelor sezoane de aur. Micul joc oferit de Katherine și întoarcerea ei în serial ca antagonistă, pe care nu ai cum sa nu o îndrăgești și s-o urăști în același timp, l-am așteptat de foarte mult timp. Surpriza este că episodul nu a fost previzibil. Nu cred că sunt singurul care bănuia că Bonnie va muri, însă creatorii au ales altceva. Bonnie si-a regăsit încrederea și a salvat orașul împreună cu un alt personaj care a ademenit-o pe Katherine direct în bătaia flăcărilor iadului. Cred că replica ,,fight, love" a lui Enzo ne-au trezit sentimentele, iar când am

O serie de evenimente nefericite 1: Înneguratul început de Lemony Snicket Recenzie

Puteți comanda  romanul    de pe  Librăria Online Libris . Găsiți multe  c ărți de beletristică   și aveți transport gratuit acum dacă comandați de cel puțin 30 de lei, dacă nu, plătiți doar 4,99 de lei transportul. „Dacă vă plac poveștile cu final fericit, atunci poate ar fi mai bine să vă apucați de altă carte. În aceasta, nu doar că lipsește finalul fericit, dar nu există nici măcar un început fericit, iar între început și sfârșit sunt puține momente fericite.      O serie de evenimente fericite este o serie de cărți,care te surprinde de la început prin tonul și avertismentul din incipit. Înneguratul început ne introduce în lumea conturată de narator care ne prezintă de la bun început că aceast univers nu va fi unul cu un final fericit și că dacă suntem învățați cu o astfel de poveste, ar trebui să ne oprim din citit și să ne apucăm de o altă carte. Pe mine acest lucru m-a intrigat și mai mult și am riscat, asumându-mi acest avertisment.     Primul volum al seriei începe

De ce mă întrebați?

      Într-adevăr, lumea a luat-o razna și iubirea stă ascunsă printre colțurile lumii, de parcă existența ei ne-ar consuma. Putem fi de acord cu faptul că iubirea nu-i ușoară și că perioada dragostei este nedeterminată, dar dragostea nu este o știință sau vreo boală cu toate că ne putem scrie fiecare o rețetă când apar simptomele: fluturi în stomac, vise, atingeri și priviri pătrunzătoare. Reveria este benefică, dar nu visând la iubire ajungem să avem parte de ea, ci acționând.         Problema oamenilor din prezentul nostru este că nu mai acționează, oamenii nu mai speră și uneori ajung chiar să nu mai viseze. Nu condamn în totalitate această întorsătură pentru că adevărul este în fața ochilor noștri. Chiar și profa mea genială de latină mi-a dat dreptate, când am avut de făcut încă un eseu despre al 99-lea scriitor latin, care vorbea despre iubirea lui. Analizând fragmentele operei, mijloacele stilistice și sentimentele dăinuitoare, am ajuns să termin eseul mai spre seară. Citi